 BluePink XHost |
Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink. |
|
Constantin Cojocaru, istoricul din Brâncoveni Şi-a dedicat viață istoriei şi literaturii. Scrie de când era copil, iar până acum a tipărit 12 cărţi, toate despre satul natal, Brâncoveni, un loc încărcat de istorie. A început să iubească istoria națională, cultura şi literatura încă din timpul liceului. A scris primele articole istorice pe vremea când era în armată, iar talentul său a fost răsplătit imediat. „La vârsta de 22 de ani am luat locul I la Concursul Corespondenților din Armată pentru articolele cu caracter militar pe care le-am realizat. După ce am terminat armata, am continuat să scriu articole la diverse publicații. Scriam din plăcere şi din pasiune la cele mai vestite publicații din vremea aceea“, își amintește artistul.
Învăţător de profesie, Constantin Cojocaru nu s-a limitat doar la cele patru ore de şcoală. I-a angrenat pe elevi în tot felul de activități culturale şi artistice, iar cei mai talentați copii din Brâncoveni au fost premiați la concursuri naționale. „Aveam în comună un cor de 80 de persoane, un taraf de 24 de lăutari, echipe de dansuri şi gimnastică, piramide artistice, formație de 60 de muzicuțe; am fost premiați şi la Cântarea României, iar tot ceea ce am făcut cu elevii din satul natal am făcut din dragoste pentru cultură“, mărturisește Constantin Cojocaru. A înființat în comună un muzeu şcolar cu peste 2000 de exponate, toate legate de istoria şi tradițiile din Brâncoveni. „Am avut în acest muzeu Evanghelia lui Constantin Brâncoveanu cu autograful său în cerneală aurie. Acest exponat se află acum la Muzeul de Istorie din București“, spune olteanul. Muzeul său a fost vizitat de zeci de profesori şi studenți din capitală, care au venit la Brâncoveni să facă practică.
12 cărţi despre satul natal Pe lângă toate aceste activități, artistul oltean a fost preocupat să adune cât mai multe informații despre istoria şi tradițiile comunei Brâncoveni. „Profesorul meu de istorie, Nicolae Popescu, mi-a insuflat dragostea faţă de această disciplină, iar după terminarea liceului am început să adun date despre istoria lui Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu, personalitati marcante pentru comuna Brâncoveni. Prima carte, «Brâncoveni-studiu monografic» am publicat-o în 1998, dar am adunat informații pentru ea ani în șir“, povestește scriitorul oltean. De atunci şi până astăzi a mai scris încă 11 cărţi. Ctitoriile din epoca lui Constantin Brâncoveanu, folclorul, şcoala, datinile şi obiceiurile, arta populară, muzeul şcolar din Brâncoveni, toate au fost elogiate în lucrările lui Constantin Cojocaru. Acum lucrează la o autobiografie de 360 de pagini cu numele „O viață închinată satului natal“.
(Simona Vârban Adevărul de Olt— 11 septembrie 2009)
despre... Constantin Cojocaru
CÂTEVA EXTRASE DIN VOLUMUL ”O VIAȚĂ ÎNCHINATĂ SATULUI NATAL”
Moto: “Viața este doar un scurt popas între două evenimente principale: nașterea și moartea”
Dedic această carte scumpei și neprețuitei mele soții, mamă și bunică
MARIA (DICU) COJOCARU – fostă învățătoare gradul I, care a trecut în veșnicie la 11 februarie 2003, în etate de 66 de ani, după o grea și îndelungată suferință. Cu jale și dor cumplit, port pe umerii mei încovoiați de durere povara celei mai cumplite lovituri. Cu pioșenie și venerație ne plecăm în fara mormântului ce ne-a închis în el toată bucuria, speranța și sensul vieții noastre. Ne este tare dor de tine, un dor ce nu poate fi exprimat în cuvinte. Fie ca bunul Dumnezeu să te aibă, acolo sus, în pază, întru alinare și odihnă a sufletului tău cald și sincer. Cu flori și lacrimi îți acoperim mormântul!
|
|
PENTRU POSTERITATE
Ce bine ar fi să poți veni, Din nou la noi acasă Să îți putem mărturisi Durerea ce ne-apasă!
Ai muncit O VIAȚĂ întreagă Și de toate ți-ai făcut, Ne-ai lăsat pe noi în urmă Fără haznă de avut.
Tare dragă ți-a fost VIAȚĂ, Mult în tine-ai suferit Ai plecat lăsând durerea Celor care te-au iubit
|
|
|
SUNT MÂNDRU CĂ-S BRÂNCOVEAN
M-am născut într-un sat istoric, Brâncoveni, Pe malul Oltului, un râu cu apă dulce, Unde printre scumpii mei și harnici consăteni Fruntea mea, cândva, o să se culce.
Și am purces ca băștinaș s-ajung vestit plugar, Ca să-mi pot munci cu râvnă un petec de ogor Și ca să-l pot cinsti oricând pe Moș Brancu, eroul legendar, La fel și pe înaintașii mei Basarabi, cu dragoste și dor.
Mă pot mândri cu ei și că la sfârâit de-alean, Sărăcimea noastră din comuna multiseculară Strămoșii noștri cu palme bătute și aspre, de țăran Cartea mi-ar putea cuprinde, ca pe-o comoară.
Îmi povestea la gura sobei iarna, tăticul și bunicul, Despre satul meu și oamenii de-atunci, mai tot timpul Și-mi mai vorbeau de truda lor și de boierii de-altădată, Cât și despre faptul că ei n-aveau nici pic de foc în vatră.
Așa îmi mia spuneau, cu patimă, mămica și bunica, Că munceau din greu la Colectivă, mai toată ziulica Iar toamna în pătul n-agoniseau nimic, Răbdând într-una de foame și de frig.
Astăzi, satul Brâncoveni e-un sat cu mare rezonantă Ce stă scris în multe carti în a lor prefața Și-n care au trăit de mult vestiții domnitori Cei care-au fost cândva, pe vremuri, mari cutezători.
Bravi boieri și voievozi de seamă, pe acest pământ, Căutând să-și dea și inimă și suflet să răzbată, Cu însumi chipul tarii, preamărit și sfânt În zidurile timpului trecut, de fiecare dată.
Veniră însă și anii noi, când satul nostru înflori, Când consătenii mei trăiesc cu aceste triste amintiri Și când ei astăzi îi pot croi o viață nouă, minunată, Iar masa lor să fie din ce în ce mai îndestulată.
Spun asta azi, că am putut ajunge și eu mai luminat, Nu un mare poet făcut de unii cu de-a sila Dar, mama mea mă crede totuși ca pe un om de stat Fiindcă, zicea ea: “Am dat cu scriitorii, puțin, mâna”. |
|
|
Povestea mea 1934, 22 martie. Se nasc în satul Brâncoveni, județul Romanați (azi Olt) cei doi frați gemeni Constantin și Dumitru (Titi) Cojocaru. Tatăl lor, Tudor, era muncitor ceferist în Stația CFR Piatra Olt. Mama lor, Ana, era casnică. 1941 – 1945. Urmează cursurile școlii primare din Brâncoveni (I-IV) cu domnișoara învățătoare Maria Ionescu din Osica de Jos, județul Romanați, primind o frumoasă instrucție și educație, formându-se ca oameni bine pregătiți pentru societate. Au fost cei mai buni elevi din clasă, fiind premianți în fiecare an de școală primară. 1945 – 1953. La recomandarea domnișoarei învățătoare, își continuă studiile la Liceul Radu Greceanu din Slatina (cls I – III), apoi, după reforma învățământului din august 1948, ei trec în clasa a VIII-a și mai apoi fiind absolvenți ai clasei a XI-a C, la 15 iunie 1953. 1953, 15 iunie. Își susțin examenul de bacalaureat pe care îl termină cu brio. 1953, 15 septembrie. Frații Cojocaru ocupă posturi în învățământ ca profesor suplinitor (Dumitru Cojocaru) și ca învățător suplinitor (Constantin Cojocaru) la școala mixtă de șapte ani din comuna Crăciunei, raionul Drăgănești-Olt. |
|
|
|
Cu fratele meu, Titi (stânga) alături de gazdele noastre, Maria și Radu Obretin, din Crăciunei (20 iulie 1954)
1954, 1 septembrie. Dumitru (Titi) urmează cursurile Institutului Pedagogic de doi ani București, la Facultatea de Limba și Literatura Română. Constantin Cojocaru se transferă ca profesor suplinitor la școala mixtă de șapte ani din comuna Seaca, raionul Drăgănești-Olt, unde activează până la data de 30 iunie 1955. 1955, 1 septembrie. Este numit din nou ca profesor suplinitor în comuna Crăciunei, unde rămâne numai trei luni de zile pentru că este încorporat. |
|
|
|
La Seaca, (în centru) alături de colegii de catedră (24 mai 1955)
1955, 14 septembrie – 1956, 3 noiembrie. Își satisface timp de un an stagiul militar la UM 03869 Bacău, la o unitate militară de tancuri. 1956, 5 noiembrie – 1957, 4 noiembrie. Este transferat la UM 04789 Craiova, tot la o unitate de tancuri, unde îndeplinește funcția de furier șef la cancelaria șefului de Stat Major până la liberarea sa (4 noiembrie 1957) |
|
|
|
În timpul satisfacerii stagiului militar (primul din dreapta) Bacău, 15 iunie 1956
1957, 4 noiembrie – 1958, 26 septembrie. Neavând post în învatamânt fiindcă începuse deja anul școlar a suplinit doar trei luni (ianuarie, februarie și martie 1958) ca învățător la școala elementară cu clasele I-VII din comuna Brâncoveni, raionul Balș, regiunea Oltenia. 1958, 26 septembrie – 1960, 30 august. Este numit ca profesor suplinitor la școala elementară de șapte ani din comuna Coteana, raionul Slatina. |
|
|
|
Coteana (dreapta), alături de Nelu Lemnaru, 26 octombrie 1959 După absolvirea examenului de stat 20 august 1962
1962, 1 septembrie – 1964, 30 august. Este transferat la școala generală cu clasele I – VIII din satul Mărgheni, comuna Brâncoveni, raionul Slatina, regiunea Argeș, unde activează doi ani. 1964, 1 septembrie – 1997, 30 august. Se titularizează la școala generală cu clasele I – VII Brâncoveni, raionul Slatina, regiunea Argeș, funcționând aici până la pensionare, la 1 septembrie 1997, timp de 33 de ani.
1963, 24 iulie. Își dă gradul definitiv în învatamânt în sesiunea iulie 1963, cu adresa nr. 38716 / 3 iulie 1963, secțiunea învatamânt, regiunea Argeș. 1964, 1 septembrie – 30 decembrie 1968. Este numit ca director al Căminului cultural, funcție pe care o practică cu mult drag timp de 4 ani, până în anul 1968, revigorând munca cultural – artistică în comuna Brâncoveni, înființând un taraf de 24 de persoane, un cor pe patru voci de 80 de persoane, condus de prof. Jean Lupu, echipe artistice bine-cunoscute pe plan local, raional și regional. |
|
|
|
Director al Căminului cultural Brâncoveni 25 iulie 1965
1966, 15 septembrie. Apare ca responsabil de cerc pedagogic al zonei Piatra-Olt, unde a condus cu mult tact pedagogic învățătorii de la școlile: Mărgheni, Brâncoveni, Văleni, Piatra- Sat, Piatra-Olt, Criva, Enoșești și Bistrița, aproape patru ani, urmând cursurile de perfecționare de la Pitești. 1964 – 1986. Este ales ca responsabil al Comisiei metodice din cadrul școlii generale Brâncoveni. 1973, 15 iulie. Învățătorul Constantin Cojocaru obține gradul II în învatamânt în sesiunea iulie 1973, cu adresa nr. 185 / 15 iulie 1973 a Institutului Central de Perfecționare a Personalului Didactic, filiala Craiova. |
|
|
|
Școala generală cu clasele I-VIII Brâncoveni, 1965 |
|
|
|
Constantin Cojocaru la lecția de istorie, 20 mai 1972
1973, 25 august – 10 septembrie. Urmează cursurile de perfecționare de la I.P.C.D. Craiova, obținând calificativul “Foarte bine”. 1977, 2 iunie – 16 iulie. Prin adresa cu nr. 4028 pe 05.08.1977 este numit din nou ca responsabil de Cerc pedagogic în aceeași zonă, urmând cursuri de perfecționare în această perioadă. 1977, 20 august. Obținea locul IV pe vară cu echipa de fotbal “Alutus” la Năvodari. 1981, 28 octombrie. Liceul Pedagogic din municipiul Slatina, cu adresa nr. 516 / 28 august 1981 îi acordă dlui învățător Constantin Cojocaru Certificatul pentru acordarea gradului didactic I în învatamânt, specialitatea “Învățător” prin ordinul Ministerului Educației și Învatamântului, nr. 3240 / 1981, începând cu data de 1 septembrie 1981. 1983, 29 august. Constantin Cojocaru primete Distincția de “Învățător Evidențiat” din partea M.E.N. 1997, 1 septembrie. După 43 de ani la catedră iese la pensie în urma prezentării unui program artistic cu genericul “Rămas bun, domnul învățător”, prezentat de către ultima sa generație de elevi. 1998, 8 – 9 august. Cu prilejul “Sărbătorilor brâncovenești” și a întâlnirii cu “Fiii Satului”, învățătorul Constantin Cojocaru primete în cadru festiv “Diploma de Cetățean de onoare” al comunei Brâncoveni. El susţine, cu această ocazie, comunicarea științifică “Satul Brâncoveni în viziunea unor călători străini și autohtoni” în sala Căminului cultural. În ziua de 9 august, la Mânăstirea Brâncoveni, prezintă, ca ghid și regizor de teatru, piesa “Capetele Brâncovenilor”, o adaptare personală. Tot aici lansează cartea “Brâncoveni – studiu monografic”, Editura INS, autori: Constantin Cojocaru (coordonator), Dumitru Cojocaru, Camil Tănăsescu, Ion Iordache, Marin I. Marin și Iancu Stana. 1998, 16 octombrie. Învățătorul Constantin Cojocaru l-a întâmpinat pe dl președinte al României, Ion Iliescu, cu prilejul campaniei sale electorale efectuate în județul Olt, cu următorul discurs: “Domnule Președinte, fiți bine-venit în comuna Brâncoveni, comună care a dăruit Tarii Românești pe doi dintre cei mai vestiți voievozi – Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu. Aveți certitudinea că electoratul din Brâncoveni vă va da tot girul. La această manifestare au luat parte notabilități și prelați din cele cinci județe ale Olteniei. 2004, 31 octombrie. În localitatea Câmpu Mare, județul Olt, la Complexul de Spiritualitate Creștin – Ortodox Câmpu Mare, Dobroteasa – Olt s-a lansat cartea “Un destin românesc exemplar – Brâncovenii”, având ca autori pe: preot Ioan D. Ciucă, prof. univ. dr. Bianca Predescu și prof. dr. Ioan M. Ciucă. Aici au fost invitați de onoare din partea comunei Brâncoveni primarul Constantin Gavrilă, ing. agronom Marinca Ion și învățătorul pensionar Constantin Cojocaru, care a făcut o scurtă recenzie a acestei carti, în final recitând poezia (creație proprie) “Odă martirilor străbuni”. 2007, 15 decembrie. Ministerul Culturii ºi Cultelor, Direcția Județeană Olt pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural îi acordă dlui învățător Constantin Cojocaru, fiu al Brâncovenilor, distincția “Pana de aur”, cu prilejul aniversării a zece ani de apariție a revistei “Oltul cultural”, în paginile căreia a publicat numeroase articole ce au contribuit la întărirea spiritualității românești. 2008, 17 aprilie. Sub egida Ministerului Educației ºi Cercetării, a Inspectoratului Școlar Județean Olt și a conducerii Școlii generale cu clasele I-VIII “Voievod Brâncoveanu” din Brâncoveni, a fost organizat un Cerc pedagogic al învățătorilor din zona Slatina. Au participat 140 de membri. Organizatori au fost: institutor Diana – Ruxandra Militaru (clasa a II-a), institutor Diana – Carmen Nicola (clasa a III-a), învățător Niculina Militaru (clasa a IV-a). Colaboratori au fost: învățător Constantin Cojocaru și directorul școlii, Nicolae Smarandache. Clasele II, III și IV au prezentat piesa de teatru “Capetele Brâncovenilor”, în incinta muzeului Mânăstirii Brâncoveni, unde dl învățător Constantin Cojocaru, în calitate de ghid, a prezentat trecutul istoric al comunei și al Mânăstirii Brâncoveni, iar în calitate de instructor de teatru a coordonat piesa. 2008, 10 iulie. Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului îi atribuie dlui învățător pensionar Constantin Cojocaru “Diploma de Excelentă” pentru cei 25 de ani de activitate remarcabilă în slujba școlii și merite deosebite în modernizarea predării disciplinei “Învatamânt primar”. 2008, 16 august. În această zi a avut loc la Sfânta Mănăstire Brâncoveni simpozionul dedicat sărbătoririi Sfinților Martiri Brâncoveni, întâia ediție. Ceremonia religioasă a fost făcută de un sobor de preoți, apoi s-a lansat cartea “Brâncoveni, leagănul marilor Basarabi”, autori fiind învățător Constantin Cojocaru și colonel Gheorghe Popescu, fii ai satului.
|
|
|
|
Publicații ¨ La vârsta de 22 ani a obținut locul I la concursul Corespondenților de armată pentru articole cu conținut militar. ¨ După satisfacerea stagiului militar a publicat mai multe articole la diferite ziare și reviste locale și naționale, iar la bătrânețe a publicat 15 cărți despre satul natal.
1. ”Brâncoveni, studiu monografic”, autor Constantin Cojocaru, editura INS, București, 1998 2. ”Monografia ctitoriilor din Brâncoveni - epoca Matei Basarab, autor Constantin Cojocaru, Craiova 2002 3. ”Brâncovenii lui Matei Basarab”, autor Constantin Cojocaru, editura Fundației ”Universitatea pentru toți”, Slatina, 2004 4. ”Mugurași Brâncovenești”- antologie folclorică din Brâncoveni, autor Constantin Cojocaru, editura Didactic Pres, Slatina, 2005 5. ”Monografia Școlii generale cu cls. I-X Voievod Brîncoveanu”, autor Constantin Cojocaru, editura Didactic Pres, Slatina, 2005 6. ”Să învățăm împreună istoria prin teatru școlar istoric”, autor Constantin Cojocaru, editura Didactic Pres, Slatina, 2006 7. ”Datini și obiceiuri din Brâncoveni, autor Constantin Cojocaru, editura Didactic Pres, Slatina, 2006 8. ”Arta populară din Brâncoveni”, autori Maria și Constantin Cojocaru, editura Didactic Pres, Slatina, 2006 9. ”Brâncoveni, cuib și leagăn al marilor Basarabi”, autori Constantin Cojocaru, Gheorghe Popescu, editura Didactic Pres, Slatina, 2006 10. ”Brâncoveni, leagăn al marilor Basarabi”, autori Constantin Cojocaru, Gheorghe Popescu, editura Hoffman, Caracal, 2008 11. ”Brâncoveni, satul unde s-au născut legendele”, autor Constantin Cojocaru,„ editura Didactic Pres, Slatina, 2009 12. ”Muzeul școlar din Brâncoveni”, autori Constantin Cojocaru, Ștefania Cristina Nicu, editura Hoffman, Caracal, 2010 13. ”O viață închinată satului natal”, autor Constantin Cojocaru, editura Didactic Pres, Slatina, 2010 14. ”Clerul și bisericile din Brâncoveni”, autori Constantin Cojocaru, Gheorghe Drăgan, editura Hoffman, Caracal, 2011 15. ”Vestiții călușari din satul Mărgheni-Brâncoveni”, autori Constantin Cojocaru, Ion Cheroiu, editura Hoffman, Caracal, 2012
|
|
|
|
Distincții și premii 1. ”Tanchist de frunte”- certificat, 1957 2. ”Cupa Cutezătorii la fotbal”- diplomă, 1977 3. ”Învățător evidențiat”- diplomă, 1982 4. ”Cetățean de onoare al comunei Brâncoveni”- diplomă, 1998 5. ”Pana de aur”- distincție, 2007 6. ”Diplomă de excelență”- distincție, 2008 7. ”Diplomă de recunoaștere a valorii articolelor publicate”, acordată de revista ”Oltul cultural”- distincție, 2013
|
|
Epilog
|
|
”Am fost, sunt și voi rămâne un om de seamă al comunei Brâncoveni!”
Prin cărțile mele mi-am dorit din suflet să dau socoteală comunității din mijlocul căreia m-am putut realiza ca adevărat intelectual și pe care am căutat să o slujesc cu mare credință până la adânci bătrâneți. Conchid cu dictonul “Sacrificiile tinereții – satisfacțiile bătrâneții” și cu versurile: “Dacă s-au dus aceste vremuri, Mult nu va trece și în curând, M-oi duce și eu ca o noapte Și voi intra într-un mormânt...” Constantin COJOCARU |
|
|
|
Locul de veci al învățătorilor Maria și Constantin Cojocaru. |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Casa părintească - o muză pentru octogenarul dascăl „Când vii, pășește slobod, râzi și cântă.
Ce să spun: că în această casă mi-au rămas amintirile și câteva fotografii, în ea am trecut , aproape, prin toate etapele vieții opt decenii împreună cu părinții mei, cu fratele meu geamăn Dumitru (Titi) Cojocaru de care nu m-am despărțit niciodată. Acolo m-am căsătorit, mi-am crescut cele două fiice, Olguța și Titiana. Acolo mi-au rămas toate amintirile de-o viață de om, bucurii și tristeți care nu se vor întoarce niciodată. O casă de țară, într-un sat de câmpie, cu o mare rezonanță istorică, o adevărată muză pentru mine. |
|
|
|
Brâncoveni 2011 |
|
Strada Constantin Brîncoveanu, nr. 34, Brâncoveni |
|
Casa părintească |
